OPERA ŞI AUTORUL: „DIN TRECUTUL BISERICII NOASTRE: VIAŢA MÎNĂSTIREASCĂ ÎN ŢARA ROMÎNEASCĂ ÎNAINTE DE 1370”

Iulie 28, 2007 at 2:29 pm (OPERA SI ACTIVITATEA)

«Sub conducerea Bisericii s-au organizat principalele centre de activitate cărturărească şi artistică ale evului mediu, care au fost timp de cîteva veacuri marile mînăstiri».

(Istoria Romîniei, II, p. 170, Edit. Acad. R.P.R., 1962)

În prima jumătate a veacului nostru cînd se spunea că «… în vremea cînd poporul bulgar trăia sub necurmată frică de turci [în a doua jumătate a secolului al XIV-lea], mai mulţi din călugării bulgari învăţaţi de atunci şi-au năpustit patria şi au mers în Romînia şi în Serbia. Acolo au întemeiat biserici şi mînăstiri – noi vetre de cultură bulgară» ; sau că «în a doua jumătate a secolului al XIV-lea fu introdus la noi de la vecinii slavi de peste Dunăre, care-l luaser[ şi ei de la bizantini, călugărismul, viaţa călugărească» ; sau că «Nicodim este întemeietorul mînăstirii în Ţara Romînească» ; ori că «cele dintîi schituri şi mînăstiri de la noi s-au clădit tîrziu, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, sub influenţa Athosului, însă nu direct ca la sîrbi şi bulgari, ci prin mijlocirea lor» , – atunci, zic, titlul acestei osteneli ar fi părut nepotrivit. Azi însă cînd documente scrise şi arheologice dovedesc fiinţa vieţii mînăstireşti în Ţara Romînească înainte de venirea sfîntului Nicodim de la Tismana , cele spuse mai sus cer o neapărată întregire menită să dea altă faţă problemei, – scop pe care-l urmăreşte osteneala noastră. Adevărat, cea dintîi mînăstire din Ţara Romînească cunoscută documentar este Vodiţa (1370); cea zidită din material trainic, ascultînd de un egumen canonic, avînd un statut canonic juridic (autodespoţie sau samovlastie, cum zice în documente) răspicat rostit în hrisovul de întemeiere, şi înzestrată de voievodul ţării cu bunuri şi privilegii . Adică, Vodiţă este prima noastră mînăstire care se poate încăputa în definiţia unui sfînt lăcaş aghiorit de acest soi: «Mînăstire înţelegem clădirea al cărei scop este trăirea laolaltă a călugărilor, după rînduieli mai din nainte definite, pentru a se putea ajunge prin viaţa călugărească la desăvîrşire în virtuţile creştine» . Totuşi în Ţara Romînească viaţa de mînăstire nu începe o dată cu mînăstirea zidită în 1370 pe apa Vodiţei; şi Sfîntul Nicodim nu este întemeietorul vieţii mînăstireşti la noi. De bună seamă el poate fi socotit organizatorul, ori mai drept reorganizatorul (aşa cum va fi în secolul al XVIII-lea Paisie Velicicovschi) acestei>>> mai departe aici >>>

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: